Sebastian în vis (5)
Sebastian în vis, rămas singur în camera cu pătuţ, odată întinde aripi transparente de mămăruţ şi fâl, fâl! se înalţă-n lotus peste saltele. Ochiul pulsatilei fontanele secretă aur. Animăluţele de pluş au umbră de vultur şi leu şi taur. Aur şi verde, verde şi aur. Levitând ca un grifon sugar, Sebastian e răpit în duh. Pampersul se schimbă-n ştergar de in topit din sukh. Aripile bâzâie, grifonaşul zumzăie-n sanscrită: mami-tata-maranatha, până-ncepe să sughită şi Cami aduce fuga linguriţa cu lămâie. Sebastian stă cuminte-n pătuţ, sughiţul îi miroase a lăptic, pampersul a caca şi tămâie.
si uite asa sebastian devine matei :)
frumos poem
moni stanila
...şi uite-aşa se trece de la kapital la mistică ! :)
Dogmatiştii trebuie să ştie de ce, nu?
normal! :)
moni
Trimiteți un comentariu