Sebastian în vis (25)
Sebastian în vis n-a băgat de seamă când vicleana paviană doar un semn a făcut, şi covoraşul s-a aşternut pe plutit peste oraşul troienit în praf de lapte, trecând peste copacii fosforescenţi în noapte de la crengile vătuite cu chiciură Nestlé Nan, până ce-a ajuns la mansarda de pe Mihai Viteazu, în dreptul geamului termopan. Lumina e aprinsă şi se vede înăuntru, întinsă pe pat, mami, draga de Cami, la obraji încinsă, însă cu privirile îngheţate, cu dâre de lăcrimele intarsiate în laptele pudră, ieşit din sânişori şi presărat pe piele ca solzişori lucioşi de aripi de fluturi. Genele ţi se udă, Sebastian, şi te scuturi. Lângă ea, tânguios fluturoi cu antene vâlvoi, e tata. Încremeneşti aşa, cu ochii-n ochii lor – tu pe covoraşul plutitor, ca un Sindbăduţ cu nas mocioit, desenat de Alexander Jansson şi Magritte pe backgroundul Dealului Dăii, eu şi Cami în poliedrul luminos al odăii, fără să mai vedem cum Paviana rânjeşte din arrière-plan de pe căluţul ei de mărgean.
sebastian priveşte cu uimire micul meci de tenis dintre mami Cami şi lumina văzută de-afară: care-i mai aprinsă din ţară? Fluturoiul se uită cu necaz, când la bec când la obraz. îşi coboară încet parabolicele şi le fixează tocmai în macaz, acolo unde lumina de sus şi lumina din pat se întâlnesc în lumina ochilor lui. Sebastian clipeşte des, să prindă între pleoape, lumina ochiului foarte sărat care picură nano-lacrimi prin lacto-fard. gata, le-a prins! apoi, cu cele mai mici gene din dotare, tricotează, clipind, cipici pentru lacrimi, să nu umble desculţe prin piaţa mare.
:) Sebastian îşi aplaudă cu drag avatarul!
Bănuiesc că ştii că pe Alexander Jansson la tine l-am văzut prima dată, nu?
(O să schimb al doilea aprinsă, în textul meu apărea "încinsă", o să-i reţin copistului meu din leafă... )
:D abia acum bănuiesc! ('încinsă' mă determină să cred că privirile îngheţate se vor topi rapid, ba chiar se vor evapora, după care împrăştiate aşa prin aer se vor lovi orbeşte de pereţi producând condens iar caii verzi ar deveni cu toţii plângăreţi - ceea ce totuşi nu schimbă foarte mult circuitul lacrimilor în natură, căci sebastian ar chema comandoul de căluţi care ar clipi pre pleoapele lor cabaline către confraţii lor de smarald, culegând lacrimile extra-virgine stoarse la cald).
în continuare sperăm ca visele lui sebastian să facă astfel de minunate pozne.
te salut, Radu
vin de câţiva ani prin Sibiu şi tot sper să te întâlnesc în comisiile cărora le dau socoteală doctorală... mai ales că, văd, ai un curs despre reconfigurarea canonului, chestiune despre care tocmai ce am d(e)izertat.
faine visele cu Sebastian. nu mint când spun că, ieri, prin ninsoarea care acoperise Sibiul, m-am gândit şi la gândurile citite la tine pe blog.
eşti cel mai poet tătic:)
Salut, salut! Acum, prin comisii n-o să mă vezi curând - însă un mail pe rvancu@yahoo.com tot poţi da, cine ştie - dacă e Sebastian în toane bune, mă lasă la o cafea!
Trimiteți un comentariu