Sebastian în vis (27)
Sebastian în vis face un tête-à-queue lent, rotind covoraşul spre mignonul dement. Lângă felinarul luminând hăul cu fagi pitici şi brazi de sub elefant moşmondeşte la penumbre Rembrandt, redecorând cavalerii Apocalipsei pe stil flamand – încât bebele se trezeşte în plin Rembrandt-Dürer: plutind peste blocuri, Supra-Omuleţul are chipiu cu hârcă şi svastică de führer; elefantul fornăie cât un Messerschmitt; paviana, Gauleiter vag umanoid, îşi dirijează divizia de Hypokampen SS, gata de Blitzkrieg total. Pesemne noaptea e de Kristall. Sebastian deschide gura să răspundă şi rămâne cu ea deschisă: peste silueta lisă a Dealului Dăii răsare ca un trasor deasupra văii o stea mică, venind aşadar dinspre est, dinspre Asia Mică, musai din patria tadjică. Supra-Omuleţul şi Asasina sucesc şi ei gâtul. Steluţa se apropie mâncând pământul şi se opreşte deasupra copilului, peste acoperişul cu ţigle Bramac. Toţi, chiar şi cei câţiva vecini ieşiţi în geam, tac – în urma stelei parcată peste făguleţi se văd zburând dinspre Răsărit trei măguleţi: pe o licorniţă, maurul Neghiniţă; pe un dragon piticot, roşcovanul Statu-Palmă-Barbă-Cot; înaintea celor doi, sur şi fără mustăţoi, pe un mini-behemot, piticuţul Friedrich Nietzsche. În urma lor se-ntind, falnic, armiile pitice.
i'll be... tocma citesc d'un chateau a l'autre a lu celine... textu tau parc'ar fi d'acolo [uhm e un compliment] :)
Bebele zis Maestro Sebastianino, Magister Bebelus, Pictor ab Incunabulis, Le Petit sau El Niño prinse toamna mohorâtă de gât şi mi ţi-o scufundă în lapte până aduse compoziţia la omuleţogenizare. Îi încercă greutatea cu degetul şi fu mulţumit să constate că a inventat albul de lapte cu plumb. Apoi se puse pe visat şi elaborat planuri sofistichii, despre funcţiile unui astfel de aluat; gândeşte să-l prindă la undiţă, pentru cazurile de pace, sau să-l facă soldăţel pentru cazurile de răzbel.
Mai tîrziu o să vină şi măguleţul Taorică, cel mai pofticios dintre ei, plecat în lume după reţeta de Nestlé-lukum : )
@ Strelnikov: Adevărul-adevărat e că Celine n-avea cum să lipsească de la o asemenea Kristallnacht. Însă complimentul tot e şi prea-prea, şi foarte-foarte; o să râdă lumea de noi! :)
@ Ora 25: Ar fi o soluţie ideală, dacă eu aş şti cuvinte cu atât de multe silabe precum o-mu-le-ţo-ge-ni-za-re; dar eu nu pot nici să pronunţ asemenea cuvânt, darmite să-l mai şi scriu... Dar abia dacă mă pot abţine să nu fur cuvântul "sofistichii", e o jucărie prea frumos sunătoare, prea... sofistichie...
@ Alexandru: Da, Taorică a promis că, dacă n-o să se descurce comandoul ăsta de măguleţi, o să vină şi el! Deşi, cu Nietzsche pe post de Bruce Willis al feeriei, nu ştiu dacă o să mai fie nevoie de altcineva...
hiper-bebe-ul Sebastian...
@radu: btw ciudat tipu, Celine. tocma am gasit chestia asta [si oricum Junger nu era chiar usa de biserica, un know...]
Le 7 décembre 1941, Ernst Jünger, alors capitaine de l'état-major de
l'armée allemande à Paris, rencontre Céline à l'Institut allemand. Il
note dans son journal : « II [Céline] dit combien il est surpris,
stupéfait, que nous, soldats, nous ne fusillions pas, ne pendions pas,
n'exterminions pas les Juifs — il est stupéfait que quelqu'un
disposant d'une baïonnette n'en fasse pas un usage illimité : “Si les
Bolcheviks étaient à Paris, ils vous feraient voir comment on s'y
prend ; ils vous montreraient comment on épure la population, quartier
par quartier, maison par maison. Si je portais la baïonnette, je
saurais ce que j'ai à faire.”[30] ». Jünger est par ailleurs frappé
par le regard de l'écrivain : « Il y a chez lui ce regard des
maniaques tourné en dedans qui brille au fond d'un trou. Pour ce
regard aussi, plus rien n'existe ni à droite ni à gauche, on a
l'impression que l'homme fonce vers un but inconnu[31]. »
@ Strelnikov: Negru rău în cerul gurii, de asta nu l-au iertat francezii, oricât era de genial - scos din toate canoanele posibile (în primul rând din cel didactic), nereeditat aproape o jumate de secol etc. L-au pus, cum ar veni, în Purgatoriu, alături de Drieu la Rochelle. Celine a revenit în cele din urmă, Drieu nu cred că se va mai impune decisiv. La fel fac acum şi cu Vigny, descoperit agent britanic, pare-mi-se - îl radiază cam de peste tot. Cine ştie, ăsta o fi semnul unei literaturi puternice - se poate dispensa de orice scriitor, chiar genial, când respectivul poate fi cancerigen pentru corpul social.
well recunosc ca gasesc mai interesanta ideea unei societati puternice - care sa poata tolera orice literatura, chiar cancerigena :)
la urma urmei pana si canceru se poate defini drept ceva Nou, creativ pt organismu pe care'l anihileaza, nu? :)
btw imi recomanzi ceva de Drieu? [l'am ocolit so far]
Bineînţeles, cel mai ambiţios roman al lui (şi, de asemenea, probabil cel mai antisemit) e "Gilles"; însă, după mine, teribil e acel "Recit secret", acută meditaţie despre sinucidere - utilizată, cum s-a văzut, ca manual de morală practică, atunci când conştiinţa i-a cerut-o. Bun prozator, fără îndoială, însă cred totuşi că nu suficient de bun ca să-şi inocenteze estetic ororile - precum Celine.
ba există şi mai lungi, cu la fel de multă importanţă, cum ar fi omuleţoigienizarea. aceste cuvinte sunt foarte importante în luptă dar să nu anticipăm. :)
din partea mea, îţi poţi însuşi orice, nu o să planeze asupra ta nicio bănuială că îţi furi singur sofistichia. (eu o să mă servesc cu mini-behemotul, de-ăsta n-aveam şi mă cam dor picioarele :) )
"recit secret". merci monsieur i'll storm the french institute. its library.
@ Ora 25: :))))) (Dacă vrei, îţi dau şi licorniţa - dar cu împrumut, că e ultima. Behemot se mai dă şi la Apocalipsă.)
@ Strelnikov: Dacă n-o găseşti acolo, să ştii că e tradusă şi în română ("Focuri vii. Poveste secretă" - la Leda, în 2005. "Focuri vii" fiind un roman cam scurtuţ, cam melodramatic, dar OK.)
Sebastian, supra-omuleţul şi Kristall nacht...cine ar fi putut bănui o aşa asociere? Dar, în vis, tot ce e rău se poate anula, nu? Până şi ciuperca ridicată în aer după lansarea bombei atomice e frumoasă ca imagine...Sebastian poate străpunge, cu inocenţa şi covoraşul lui magic,fumul cel mai înecăcios al istoriei.Bravo! :)
de acord cu privire la drieu de la rochelle. belukia m-a plictisit de moarte, se spune ca ar fi o capodopera a lui. dar taietura aia de pe gatul lui, precum si jurnalul, fac cat un purgatoriu. biografemul salveaza naratemul.
@ Însemnări din subterană: Sebastian n-are încă voie la ciupercuţe, cu atât mai puţin la cele atomice. Aşa că va trebui să ne mulţumim cu un război planetar cu mijloace mai modeste - de exemplu, cu bombe cu lapte praf.
@ Musulko: De acord, de acord! Că tot veni vorba de purgatoriu - nu te supăra că te întreb aşa direct, dar nu cumva eşti romano-catolic? Şi se întâmplă cumva să te cheme Joseph R.? Că aş avea nişte vorbe bune de pus pentru alte câteva purgatorii din astea... :)
Trimiteți un comentariu