Sebastian în vis (42)
Sebastian în vis observă pe Supra-Omuleţ ghemuindu-se ciucit până se face cât un cerculeţ desenat cu marker gălbejit parcă undeva departe, peste vârful Suru, apoi cerculeţul se contrage-ntr-un punctuleţ – totul ca să scape de privirile shivaite ale lui Zarathustra-guru, ţinând gogeamite ashramul sub hipnoză cu vocea nazală şi ternă: „Om minim, reîntoarcerea eternă nu se face cu morală minimă. Dimpotrivă, pentru asta-ţi trebuie timus şi inimă. Supra-Omuleţ, eşti sub-umanizat”. Şi abia ce încetează magul de nazalizat, că poc! contrasul punctuleţ expandează ca bobul de popcorn şi se face la loc Omuleţ, omoplaţii i se zbat un piculeţ, dintre ei se extrage o plastilină umectă care se repede ca o orfelină la mama resurectă spre Sebastian şi, după ce-l îmbrăţişează non-laodiceean, i se difuzează în carne instantă ca lumina-n penumbră. Puştiul constată că, în crepuscul, are iar umbră. Magul tadjic îşi priveşte lung avatarul pitic şi prusificat. Zburând frenetizat de sub nasul oriental sub cel nibelung şi retur, mustăţoiul le revelează alternativ zâmbetul copilăresc, pur.
10 comentarii:
frumos
http://ivcelnaiv.blogspot.com
@ Iv: Hehe, mă bucur că-ţi place - cât despre link, e uşor inutil, de vreme ce eşti demultişor în blogroll... :)
Doamneeeeeee, cât e de faină partea asta, Radu!E aproape o hip'gnoză! Omuleţul se "îninimă", îi dai stil, plasticitate printr-o simplă... pla'stil'ină! :) Frumuseţea te conjură, pare-mi-se, pân' la splină!
@ Însemnări din subterană: Siguuuuuuur, acum îţi convine dacă-l reumanizez pe Omuleţ, e subteranian de-al vostru! :)
Normal, zise el rânjind câine-câineşte! :)
Nimeni nu poate fi atât de rece încât să nu resusciteze un biet homuncul.
Adevărul e că imaginea câştigă asupra cuvintelor cu o claritate extraordinară. În celelalte se simţea mai mult cealaltă "tiranie", a cuvintelor... :)
Ce mi-e tirania cu imagine, ce mi-e tirania cu vorbe... Dintr-o tiranie în alta - parc-ar fi titlul unei monografii romanţate despre istoria României. De, la aşa ţară, aşa poezie! :)
Deci eu, in chestiunea tiraniei cu vorbe si cu imagini din tara lui 'Sebastian in vis', tin sa-mi afirm servitudinea totala, voluntara si non-laodiceeana: nu vreau sa rezist in munti, nici prin cultura, nici sa ascult pe ascuns 'Caligraful Liber' : )
:)))))))
Deci nu tu Sebastianosc, adio Scrisoarea celor 6 hipocampozauri, nexam pisicâine Arpagic? Ah... toate profeţiile politice mi s-au năruit... Sunt feri... Ptiu, puşchea pe limbă-mi! :)
şi uite-aşa cu un simplu click supra-omuleţul fost-a aspru minimizat şi-n taskbar lăsat la hibernat. apoi arborele de aplicaţii îşi pliază lungile ramificaţii cu fructe oprite sau lăsate în stand-by laolaltă cu fantomele de fluturcai, pentru ca pe marele şi-albastrul monitor să răsară astrul în chip de emoticon zâmbitor.
Uau, ce frumos! :)
Da, i-a cam dat click tadjicul - ştia Nietzschuleţul de ce merită căutat atâta!
Dar de ce zici că fantomele de fluturcai sunt lăsate în stand-by? Au de lucru, o să vezi... :)
Trimiteți un comentariu