Sebastian în vis (43)
Sebastian în vis parcă-parcă l-a îndrăgit iar pe Omuleţ – cât e de pierit, tot încearcă să stea semeţ în faţa idolului tadjic, să nu pară clasicul energumen pitic cu fetiş pentru Marea Istorie. Prăbuşit din glorie, dar cu conformă ţinută militară, purtând chipiul cu hârcă şi svastică de führer la subsuoară, tremură ca o pană (i-ar prinde bine un ceai de valeriană). Vorbeşte cu vocişoară gâtuită, dar clară; deşi îi vine greu, îşi priveşte idolul în ochi mereu. „Dacă existau zei, cum se făcea că eu nu eram zeu? Am vrut să existe măcar un zeuleţ”, articulează pieritul Omuleţ. „Zeuleţ al lumii copile”. Cu asta, basta elocinţa. Magul tace, oftează, dă sentinţa: „Au înviat morţii, e-n zadar, copile – dacă-s porniţi pe tine, nu mai ai zile”. Descalecă pe dată călăreţii, caii Apocalipsei acoperă cerul dimineţii cu aripile grele răsfirate; e noapte iar, şi-n tenebrele eclipsei răsar ca tot atâtea stele miriadele, funebrele holograme pictate de Marele Iconar pe aripile de fluturcai – precum nişte înţelepţi fantomatici maeştri jedi, privind spre bălţatul valtrap pe care stă tadjicul, sufletele moarte dau îngăduitor din cap (printre ele, Sebastian, şi bunicul).
"au inviat mortii", feeria se transforma in thriller, pe langa fuhrer si cavalerii apocalipsei, undeva, rupandu-se-n figuri, il vad si pe michael jackson (uite si zeuletul-pop).
Haha, chiar aşa, Michael e văr bun cu Supra-Omuleţul. A furat şi el o umbră care nu era a lui, cu piele cu tot. :)
Alo, alo, n-aţi văzut un fluturcal maro? zugrăvit de măicuţe iconare, antichizat prin afumat la lumânare? Apocalipsa nu-i Apocalipsă dacă nu-i vestită de fluturcalul troian. Cine-a mai pomenit de Judecată de Apoi în Lipsă taman în visul lui Sebastian?
Ia te uită, şi eu care mă luasem după Ioan, crezând în chestia cu behemotul şi Apocalipsa... Sau... ia stai, n-o fi minibehemotul un criptofluturcaltroian?! Hmmm... Acum cer INEC-ului expertiza!
Cât despre Judecata de Apoi (la care nu prea are cum să fie nimeni lipsă. Cred. Sau mai ştii?), nu mă pot abţine să nu citez o poantă a lui Radu Cosaşu, citată de Alexandru Kaligraphul într-un comentariu pe blogul lui Bughi Mammbo Rag (uf, greu merge cu citarea surselor în lumea asta hiperintertextuală!) - aşadar, Cosaşu zice că, luând interviu unui mitropolit, l-ar fi întrebat ceva de genul: "Iar la Judecata de Apoi, ce credeţi, cum va fi?". La care mitropolitul ar fi răspuns: "E, să ştiţi că se mai şi exagerează!"...
:)))) daaaa, cred că putem avea şi-o judecăţică discreţică şi lină, ce atâta mobilizare cabalină.
Aşa-aşa, tot o Judecată făcută cu discreţie englezească şi cu umor tongue-in-cheek aş prefera şi eu (de parc-ar fi după cum preferăm!). Nu ştiu însă ce aş zice de o judecată de tot diminutivală, la care toţi vor fi iertaţi, inclusiv ăla răul (gânditori ca Origene, de pildă, şi după el cam toţi teologii apokatastazei, au ieşit cam rău dpdv canonic)... :)
Trimiteți un comentariu