Sebastian în vis (18)
Sebastian în vis s-a edificat: cu tremur de cintezoi, nietzscheanul mustăţoi i-a explicat cum s-a metamorfozat Omuleţul în ditai Supra-Omuleţ Împărat. Insistând să-i ţină lecţii despre sufleţel, Subteranianul studia de fapt pe neobservate cum anume stă sufletul în băieţel, ca un spărgător studiind sistemul de securitate. Veni apoi chiar înainte să cânte cocoşii, când sufletele, cu ochi roşii după nopţile revelate, îşi pregătesc trupurile pentru orele idioate, adormi sufleţelul naiv momindu-l cu ceai de valeriană, îl înveli în umbra sebastiană – şi restul se cunoaşte. Din abjecţie şi inocenţă, Supra-Omuleţul Subteranei se naşte.
"când sufletele, cu ochi roşii după nopţile revelate, îşi pregătesc trupurile pentru orele idioate" - "orele idioate"? - sună a traducere proastă din Harry Potter
:)
Se poate, sau poate aşa-i în original. Să văd ce zice traducătorul.
inbox (4)
subiect: tabăra din grădina cu trovanţi
.Sînt aici de două săptămîni. Parcă m-am întors în alt secol. Mobila din cameră e de-a dreptul hororr – baroc de mahon. Patul în care dorm e o canapea de pe vremea nomazilor (mai mult ca sigur); are un arc ieşit prin tapiţerie; abia am reuşit să-l anihilez cu pulovărul ăla vechi, pe care cu greu m-am lăsat convins să mă însoţească. Locul meu preferat din tot decorul ăsta prăfuit e un pietroi din spatele grădinii, sub un salcîm lînos lovit de trăznet. Singurul lucru care mă enervează e guvernanta sefă. Fii atent: eram la masă şi îngurgitam orez cu lapte şi cacao cînd numai ce intră pe uşă – cine crezi? – Autoritatea în persoană, Guvernanta guvernantelor, cu perechea mea de raiaţi bordo pe braţ – mi-i vîră sub nas, în timp ce mîncam, îţi dai seama, şi
Vezi pata asta? De unde-o ai, că nu se duce? E cumva gumă? O vezi?
Eu nu am zis nimic dar ea a insistat
Mă întreb cu ce i-ai putut păta de nu a ieşit la spălat?
În clipa aceea nu am mai rezistat şi
Vă rog să mă ascultaţi un minut, da? Nu am ţipat, dar intuiesc că tonul meu era destul de oţelit. A înţepenit, nu se aştepta la aşa reacţie. Un minut!
1). dacă priviţi cu atenţie veţi observa că pata este pe partea posterioară a cracului, şi dacă v-aţi fi gîndit puţin mai înainte de a mi-i fi vîrît sub nas, aţi fi putut să vă daţi seama şi singură că nu vă pot răspunde la întrebările dumneavoastră „unde/ cînd/ şi în ce împrejurări i-am pătat” – înţelegeţi?
2). nimic pe lumea asta nu-i mai enervant decît să fii supus unui nenorocit de interogatoriu, despre cum ţi-ai pătat pantalonii, şi asta în timp ce mănînci orez cu lapte. Staţi, nu plecaţi...nu am terminat. M-a mai privit o dată prin uşa întredeschisă înainte să dispară pe holul întunecat, care leagă bucătăria de sufragerie şi dormitor, cu raiaţii pe braţul stîng şi cu călcătorul, care încă fumega, în mîna dreaptă. Să nu-ţi faci griji, mă descurc de minune în pustietatea asta plină de surprize. Nu mă aştepta la gară. Sînt hotărît să vin pe jos într-un marş forţat care să spulbere toate recordurile.
Cu ochii în lacrimi,
Prietenul tău Sebastian.
Ps. Am adunat o tona de insecte. Le-am îngropat lîngă pietroi.
Uf, cu guvernanta asta sefa, sora Ratched, a avut probleme si Chief Bromden. Las-o-n amarul ei, n-o provoca, e mai dusa dupa ciuperci decat pare.
P.S. Imi dau seama cat esti de tulburat, dragul meu Randle - ai semnat scrisoarea cu numele meu :)
Asa ca intoarce-te, o sa te urmareasca cu potera si cainii. Vin eu si vorbesc cu Ratched - am poze cu Supra-Omuletul de pe vremea cand eram prieteni, o sa puna botul. Pana cand se dumireste, noi suntem deja plecati din gradina cu trovanti, in bunkerul burdusit de boluri cu orez si lapte.
P.S. 2. Nu se mai poarta bordo. Arunca pantalonii, sa nu batem la ochi.
se pare ca J.Beryman il cam certa pe Randall Jarrell (daca despre el e vorba), mai ales la betie. motivul a fost se pare o anumita dama din tineretea lor, dar cine mai stie.
:)
Cred că te referi, de fapt, la cafteala administrată de Snodgrass lui Berryman. Snodgrass era studentul lui J.B. la un curs de scriere creativă (Berryman detesta cursurile de scriere creativă) şi s-au certat pe ritmul unui poem atât de tare, că studentul n-a mai rezistat şi i-a aplicat profesorului un pumn în ochi, culcându-l la pământ şi spărgându-i ochelarii. A fost începutul unei prietenii minunate.
Mică erată: Snodgrass nu a fost la cursurile de scriere creativă ale lui Berryman, ci la cele ţinute de J.B. la Iowa Writers' Association, unde mai erau profesori, printre alţii, Robert Lowell şi... Randall Jarrell. De asta te-oi fi gândit la el. :)
intr-o vreme eram mort dupa Snodgrass, mai ales dupa poemul 'acul inimii'si mai erau citev f frumoase. apropo, a fost si-n ro. si a tradus in engleze miorita, inchipui-ti :)
Mie cel mai mult îmi plac poemele pentru fiica lui. Ce să-i faci, rămân poet ocazional & circumstanţial... :)
Trimiteți un comentariu