Sebastian în vis (17)
Sebastian în vis îl studiază pe piticuţul din Subterană ţopăindu-şi corpul mălăieţ şi behăind în registru de mezzo-soprană: sunt-Su-pra-O-mu-leeeţ-sunt-Su-pra-Omu-leeeţ! Un porumbel cât un fluture tropical îi coboară pe creştet fâlfâindu-şi aripile frez, la picioare i se aşază un leu bengal cât un iepure de câmp nepalez. Din iarba verde crescută pe parchet, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sfragistică discret răsare şi îi înmânează contrahermina mistică şi matriţele sigilare. Supra-Omuleţ Împărat se admiră-n oglinda dulapului de la Ikea, cu tot cu leoiepuroiul şi lepidoturtureea, şi i se aude inima clinchetind în corpul tulburat. Sebastian, fără umbră şi preocupat, produce melancolice balonaşe de scuipice; câteodată, când e mai concentrat, buziţele-i sunt năpădite de mustăţoiul lui Friedrich Nietzsche.
E-he,cling-cling, de abia am putut citi poemul din cauza mustăţoiului! Omuleţul crede că i-ar sta mai şic lui Sebastian cu o mustaţă a la Charlie Chaplin. :)
sunt frumoase textele si-mi place si mie ce se intampla aici, mai ales ca printr-o jucausa manevra de hazard am dat peste "bloguletul" asta chiar in ziua cand imi cumparasem cartea de trakl, si cautand pe net cu totul altceva. am sa mai citesc.
@ Însemnări din subterană: Da, e drept, i-ar fi stat mai bine cu mustăcioara chapliniană, dar adevărul adevărat e că impresarul lui Nietzsche a dat mai mault ca să-l distribui pe el! :)
@ Linguriţa de haos: Mă bucur că hazardul obiectiv încă funcţionează (şi mai ales în folosul nostru). Aşadar, bun venit!
Trimiteți un comentariu