Sebastian în vis (21)
Sebastian în vis are degeţelele încleştate pe ciucurii covorului persian. Cam bate vântul la opt mii de metri peste Tadjikistan. Covorul nu mai zboară acum, pluteşte în ralanti peste vârful Ibn Sina. Supra-Omuleţul pocneşte din degete, şi pavianul Asasina aleargă încoace cu o boccea. O desface, scoate din ea un manuscris inluminat şi-l întinde stăpânului. Emoţionat, cu pieptul zvâcnind în dreptul plămânului, ghebosul ia în braţe Asasina, deschide manuscrisul la letrina aleasă dinainte şi strigă: „Zarathustra, ia aminte, tăticuţ, frate şi fiu! Idealul tău e din nou viu, s-a reîntors şi pluteşte peste munţii patriei tale! E vremea adevăratei morale!”. După care se pune pe scandat o formulă scrisă cu verzale. Curând, Sebastian îl vede în convulsii, gata de Marea Iluminare – şi Supra-Omuleţul începe să verse puzderii de căluţi de mare!
Ei, omuleţul în faza lui de graţie, de Supra-, mai că s-ar crede Mani, cel priceput într-atât la inluminuri, încât religia lui comunica -de fapt, aspira să comunice- prin imagini. Dar...magia căluţilor de mare cu siguranţă nu apare în niciun manuscris! :)
da! de micutzi trebuie impregnati micutzii cu adevarata morala :)
Trimiteți un comentariu