Sebastian în vis (28)

Sebastian în vis nici n-apucă să se mire bine, că mustăţoiul îi şi sare lui Nietzsche-piticot sub narine, culcuşindu-se sub pliscul de condor ca un fiu în braţele tatălui rătăcitor. Neghiniţă descalecă primul de pe licorniţă; mintenaş alunecă de pe toboganul-dragonaş Statu-Palmă-Barbă-Cot; Nietzsche-piticot coboară şi el de pe mini-behemot. Cei trei măguleţi scotocesc prin coburii agăţaţi de valtrape. Neghiniţă şi Statu-Palmă scot alăute şi năstrape de aur şi încep să cânte: „O, copile, copil rege...”. Nietzschuleţul se înţelege din ochi cu cei doi măguleţi, şterge de pe mustăţoi lapte praf, lacrimi şi muculeţi şi, cu un talger de aur în mână, levitează solemn către Sebastian. Asasina şi hipocampii sunt ca de lemn, Supra-Omuleţul are gura pungă ca de la zeamă de lămâie: pe talger e o suzetă aurie, placată cu bobiţe de smirnă şi tămâie.