Sebastian în vis (35)

Sebastian în vis pofteşte să intre pe Nietzschulică, însă piticul mustăceşte a oftică: nu, mersi, te-aştept aici. Aşa încât cosmotrotterul pici intră singur în empireu. După poarta-suzetă, aerul din nesfârşita curte e un jeleu de lumină taborică, plin de serafimi şi heruvimi pe post de fructe, tartă pentru o clipă istorică. O mână uriaşă întinde tarta spre băiat, piciul suflă intimidat în lumânare şi pe dată toate se pun în mişcare, serafimii şi heruvimii ies din tartă cu aceeaşi sexy artă cu care stripperiţele ies din tort şi, ca acţionate de un unic resort, cete de îngeraşi în haine albe de in, toţi cu fălcuţele durdulii ale lui Sebastian pe chipul androgin, se pun pe agitat ramuri de finic în mâinile bucălate şi pe clinchetit pe mai multe voci, toate asexuate: „Osana, prinţ năpârstoc, corpus mysticum bondoc, osana!”. Ruşinat, Sebastian pleacă geana.