Sebastian în vis (29)

Sebastian în vis habar n-are la ce i-ar putea fi, la rigoare, propice suzeta lui Nietzsche, însă îşi zice că de stricat, n-are cum să-i strice. Aşa că-ntinde degeţelele spre tipsie, prinde codiţa şofranie, brumată cu smirnă şi tămâie pepit, şi se pune pe molfăit. Instant, din capul meu şi din al lui Cami răsare câte un norişor colorat în care se citeşte aceeaşi întrebare scrisă boldat – anume dacă, din întâmplare, mini-behemotul SUV are în dotare şi sterilizator de suzete. Uşa metalică a mansardei se dă de perete, norişorul pocneşte, lăsând întrebarea să mai aştepte, şi ne răsucim speriaţi. Intră apoplexaţi pisicâinele şi broscoporcul, costumaţi în armuri croite după portul din vechea Spartă, croşetate din lână de iepure de naşa Artă. Se reped la geamul termopan şi privesc printr-un ochean de mareşalissimă fiţă cum, în spatele lui Statu-Palmă, Neghiniţă şi micro-Nietzsche, armiile pitice se grupează tot mai des, simetric cu regimentele de hipocampi SS. Dacă o foarfecă l-ar decupa, harşti-harşti, un-doi, din panoramicul teatrului de război, lăsând pe dinafară nu numai armatele, ci bunăoară şi pe Supra-Omuleţul încremenit cu spatele la Asasină, şi pe Nietzschuleţul cu mustaţa plină de fericire şi cutremurare, ai zice că Sebastian, cu mina lui nepăsătoare, nu din suzetă îşi trage ekstatica apatie, ci dintr-o narghilea aurie.

Read more...

Sebastian în vis (28)

Sebastian în vis nici n-apucă să se mire bine, că mustăţoiul îi şi sare lui Nietzsche-piticot sub narine, culcuşindu-se sub pliscul de condor ca un fiu în braţele tatălui rătăcitor. Neghiniţă descalecă primul de pe licorniţă; mintenaş alunecă de pe toboganul-dragonaş Statu-Palmă-Barbă-Cot; Nietzsche-piticot coboară şi el de pe mini-behemot. Cei trei măguleţi scotocesc prin coburii agăţaţi de valtrape. Neghiniţă şi Statu-Palmă scot alăute şi năstrape de aur şi încep să cânte: „O, copile, copil rege...”. Nietzschuleţul se înţelege din ochi cu cei doi măguleţi, şterge de pe mustăţoi lapte praf, lacrimi şi muculeţi şi, cu un talger de aur în mână, levitează solemn către Sebastian. Asasina şi hipocampii sunt ca de lemn, Supra-Omuleţul are gura pungă ca de la zeamă de lămâie: pe talger e o suzetă aurie, placată cu bobiţe de smirnă şi tămâie.

Read more...

Sebastian în vis (27)

Sebastian în vis face un tête-à-queue lent, rotind covoraşul spre mignonul dement. Lângă felinarul luminând hăul cu fagi pitici şi brazi de sub elefant moşmondeşte la penumbre Rembrandt, redecorând cavalerii Apocalipsei pe stil flamand – încât bebele se trezeşte în plin Rembrandt-Dürer: plutind peste blocuri, Supra-Omuleţul are chipiu cu hârcă şi svastică de führer; elefantul fornăie cât un Messerschmitt; paviana, Gauleiter vag umanoid, îşi dirijează divizia de Hypokampen SS, gata de Blitzkrieg total. Pesemne noaptea e de Kristall. Sebastian deschide gura să răspundă şi rămâne cu ea deschisă: peste silueta lisă a Dealului Dăii răsare ca un trasor deasupra văii o stea mică, venind aşadar dinspre est, dinspre Asia Mică, musai din patria tadjică. Supra-Omuleţul şi Asasina sucesc şi ei gâtul. Steluţa se apropie mâncând pământul şi se opreşte deasupra copilului, peste acoperişul cu ţigle Bramac. Toţi, chiar şi cei câţiva vecini ieşiţi în geam, tac – în urma stelei parcată peste făguleţi se văd zburând dinspre Răsărit trei măguleţi: pe o licorniţă, maurul Neghiniţă; pe un dragon piticot, roşcovanul Statu-Palmă-Barbă-Cot; înaintea celor doi, sur şi fără mustăţoi, pe un mini-behemot, piticuţul Friedrich Nietzsche. În urma lor se-ntind, falnic, armiile pitice.

Read more...

Sebastian în vis (26)

Sebastian în vis nu are senzaţia internă a şocului când umbra elefantului de Siam creşte pe termoizolaţia externă a blocului. E zero Kelvin în ochii copilaşului când din spatele covoraşului şuieră vocişoara Supra-Omuleţului, doldora de streptococii superbiei & dispreţului: „Înţelegi acum, Sebastian? De azi într-un an, copiii Sibiului o să aibă pielea în toate nuanţele griului, ochii stinşi o să li se îndese în căpşoare, n-o să mai poată purta pe picioare burţi umflate de rahitism – şi mai ales, mai ales o să aibă cu toţii nanism! O picătură din izomerul meu de praf Nestlé inhibă timusul în orice bebé, până-l opreşte. Şi piciul nu mai creşte. Peste un an, hrănite cu pseudo-Nestlé Nan, o să mai fie în Hermannstadt numai clone ale lui Oskar Matzerath; chiar tu o să rămâi mic – şi o să ajung eu cel mai gigant pitic. Abia atunci, overlord în lumea lilipută, gura dulce a altor vremuri va fi mută – căci istoria o să înceapă acum, cu mine (Biblioteca „Astra” va fi scrum, Arhivele Statului – ruine). Iar până la urmă tot o să scot din ou omuleţul nou, cu suflet infim în corpul minim, fără istorie, fără memorie, purtând, în minima inimă, morala minimă!”

Read more...

Sebastian în vis (25)

Sebastian în vis n-a băgat de seamă când vicleana paviană doar un semn a făcut, şi covoraşul s-a aşternut pe plutit peste oraşul troienit în praf de lapte, trecând peste copacii fosforescenţi în noapte de la crengile vătuite cu chiciură Nestlé Nan, până ce-a ajuns la mansarda de pe Mihai Viteazu, în dreptul geamului termopan. Lumina e aprinsă şi se vede înăuntru, întinsă pe pat, mami, draga de Cami, la obraji încinsă, însă cu privirile îngheţate, cu dâre de lăcrimele intarsiate în laptele pudră, ieşit din sânişori şi presărat pe piele ca solzişori lucioşi de aripi de fluturi. Genele ţi se udă, Sebastian, şi te scuturi. Lângă ea, tânguios fluturoi cu antene vâlvoi, e tata. Încremeneşti aşa, cu ochii-n ochii lor – tu pe covoraşul plutitor, ca un Sindbăduţ cu nas mocioit, desenat de Alexander Jansson şi Magritte pe backgroundul Dealului Dăii, eu şi Cami în poliedrul luminos al odăii, fără să mai vedem cum Paviana rânjeşte din arrière-plan de pe căluţul ei de mărgean.

Read more...

Sebastian în vis (24)

Sebastian în vis vede de pe Turnul Sfatului Sibiul tot în anaglifă. Băiatului nu-i vine a crede: Supra-Omuleţul recită o apocrifă după descântecul care transmută laptele praf în lapte de mămici! Paviana şi un taraf de cai pitici îi ţin isonul cu mare pompă, apoi Asasina scoate din boccea o pâlnie şi i-o ataşează elefantului de Siam la trompă. Însă mantra dezvăluită cândva de Sebastian îşi face acum efectul taman pe dos: preface laptele din sâni în lapte tos. E ora mesei de culcare. O mamă iese în disperare pe balconul Casei Haller din Piaţa Mare, cu praf curgându-i din sâni peste sutien şi ştrampi. Comandourile de hipocampi din preajmă se reped spre ea, o întorc cu capul în jos şi picioarele-n tavan şi o golesc într-un sac ca pe o cutie de Nestlé Nan, apoi o vâră deşartă în casă pe geam, se duc îngânând mantra la elefantul alb de Siam şi îi toarnă laptele praf pe pâlnia-trompiţă, ca într-o puşculiţă. După care, agitând ca pe o elice coada mică, se reped la altă mămică. Elefantul dă deja pe dinafară; din fundul lui cât o moară curge fără încetare lapte praf în Piaţa Mare. Supra-Omuleţul psalmodiază întruna, acompaniat de buful taraf. Oraşul tot e lapte praf.

Read more...

Sebastian în vis (23)

Sebastian în vis şi mustăţoiul lui Nietzsche, tremurând ca doi prooroci, au parcat covoraşul fermecat pe Turnul Sfatului. Comandourile de hipocampi s-au răspândit peste ochii baroci din acoperişe de pe Corso până hăt, pe strada Banatului; de acolo, paviana Asasina armata a întors-o împrejurul Parcului, coborând-o din Sub Arini pe Calea Dumbrăvii înspre gară. Oceanicii serafini plutesc de două ore peste oraş, gata de începerea isprăvii. Se face seară. Albul şi zburătorul elefant imperial levitează în cartierul general din Piaţa Mare, deasupra Palatului Brukenthal. Cocoţată pe hotelul Forum Continetal, Asasina aşteaptă semn. Scăldaţi în aerul de untdelemn, nemişcaţi ca cea mai pură nemişcare, elefantul şi Supra-Omuleţul par două OZN-uri de lemn. Îmbrăţişaţi, Sebastian şi mustăţoiul sunt numai groază şi cutremurare.

Read more...