Sebastian în vis (16)

Sebastian în vis deschide ochii geană cu geană şi, prin aerul camforat, îl vede pe Omuleţul din Subterană aşteptând lângă pătuţ, culcat pe covor. Sebastian e uşor mirat, ştie că lecţiile despre sufleţel s-au încheiat. Fără vorbă, cu mişcări de crotal sapient, Omuleţul se înalţă şi se încovoaie deasupra copilului, cercetându-l atent. Da: în lumina zorilor, Sebastian n-are umbră. Mai are numai la picioare o scamă de penumbră, agăţată de degeţele cu disperarea înecatului. Însă nu se mai ţine mult de fălănguţele băiatului. Când bebeul rămâne cu totul fără umbră, scăpând de ea ca de un pampers burduşit, Omuleţul se pune isteric pe sâsâit şi, învârtindu-se prin dimineaţa galben-mălai învârtoşat ca un făcăleţ, începe să se transforme în Supra-Omuleţ.

Read more...

Sebastian în vis (15)

Sebastian în vis se joacă cu tati cu tandreţea măcelarului decrepit care-şi îndoapă porcul favorit cu trufe, sperând să moară de inimă, să scape de cuţit. Îi injectează cantităţi demente de sentimente, şi patetice, şi bufe, direct în creierul clocotit, şi tati când grohăie cu patimă, când guiţă ascuţit. Toarnă în tati biberoane de endorfine şi îl agită bine-bine. Când, în sfârşit, o să apară semnele negative de viaţă, când carnea porcului beatific va fi mâncată toată de caşexie, Sebastian va atinge cu degeţelele pielea colilie, acoperită de pustule şi mătreaţă – pielea va crăpa sub mărunţelele bisturie, iar din husa cu rapăn o să iasă tati pururi tânăr, pe sine sieşi redat, plesnind de sănătate ca un porc bine îndopat. Sebastian o să facă atunci ochii tandri, dulci-amari, privindu-l cu dragostea profesională a unui vechi staroste de măcelari.

Read more...

Sebastian în vis (14)

Sebastian în vis îl roagă din ochi pe Omuleţul din Subterană să-şi pună singur la fiert apa pentru al doilea ceai de valeriană, ca să se liniştească încă niţel, să-i poată preda cum se cuvine băieţelului lecţia despre sufleţel, la care Omuleţul atâta ţine. Cu vocişoara acoperind cu o idee şopotul apei în cafetieră, volubil de la primul ceai ca o tombateră pe care hemoroizii n-o mai dor, Omuleţul se pune pe declamat: „După cum ne-a învăţat străunchiul nostru Feodor, sufletul omului trebuie strâmtat, fiindcă-i prea lărgit!” Ascultând logosul brânzit de pe canapeaua de pluş foşnitor, broscoporcul se face din ce în ce mai livid, iar pisicâinele tot mai miorlăitor. Aşezat la măsuţa cu picior, tati ia notiţe timid şi disperat, gândind că pentru el chestia s-a strâmtat cu totul, partida-i terminată – şi deodată ceva adie şi întoarce foaia pătată. Şi nu ştie că pneumatica alchimie vine taman de la adierile sufleţelului lui Sebastian – care, aşezat în cuşca pieptului ca-ntr-un pătuţ de oseină, trage pârţuri aromate din corpuşorul lui larg cât o Chină.

Read more...

Sebastian în vis (13)

Sebastian în vis priveşte lanul de maci negri giganţi crescut la miezul nopţii lângă pătuţ, din parchet. În mijlocul lanului se înalţă un Bau-Bau cu două cranii, slut şi cochet, şi-l fixează cu cei patru ochi rimelaţi, rânjind. Privirea dublă îi e aşa de neagră, că negrul macilor e de argint. Iar prin ochii lui se uită ceva ce face negrul privirii verde absint. E iazma care-l făcea pe tati să-şi vadă pielea albind. Bau-Bau îşi pleacă spre pătuţ capetele hâde. Sebastian face ochii mari, întinde braţele spre el şi râde. Uitându-se în ochii bebeului, Bau-Bau începe să se vaiere şi să fumege încet. Macii în flăcări se resorb tăcut, cu Bau-Bau cu tot, înapoi în parchet. Sebastian în vis închide ochii şi zâmbeşte şiret.

Read more...

Sebastian în vis (12)

Sebastian în vis contemplă amuzat lumea din căruciorul Peg-Pérego, asamblând-o distrat ca pe un puzzle, ca pe un cub Rubik, ca pe un joc Lego. Gângureşte cu guriţa ştirbă la orice şi oricine şi pac!, aşază totul cum îi vine bine. Pe bulevardul Mihai Viteazu, la primele hopuri, transformă în piese de puzzle cele două non-stopuri. În parcul Sub Arini, estetica pitică şi mâinile mici inseminează opt Eminescuţi-clone în Albă-ca-Zăpada-şi-cei-şapte-pitici. Sebastian în vis îşi face din lume paradis. Aşa încât, cel mai frecvent, lumea iese un puzzle cu sânii Cameliei – plus sticluţa Avent.

Read more...

Sebastian în vis (11)

Sebastian în vis bate atent din pieliţa inimii, să vadă cum de se poate iubi cu ea. Cum de încap mami şi tati într-o aşa jucărea. Privirea trece dincoace de pomeţi, de obrăjori. Sprânceana epifizei îşi încordează la maxim muşchii depresori. Miocardul îşi vibrează fibrele striate ţesute năvod. Cu palmele pe urechi, cu genele nod, baby-mikado ascultă Nirvana la iPod. Simţindu-se studiată de augusta privire, inima face pielea găinii de fericire.

Read more...

Sebastian în vis (10)

Sebastian în vis arată, cu miniaturile lui de deşte, pastilele cu ulei de peşte şi ceşcuţa cu molcomitor ceai de valeriană Omuleţului din Subterană. Cu toate distoniile lui neurovegetative, Omuleţul poartă azi o piele veselă peste membrele costelive. Însă numai inimile de bebe nu pot să audă pielea Omuleţului plesnind discret de ciudă. El vrea să ştie, să ştie secretul pur şi dur care schimbă laptele praf în lapte natur! Oculta abracadabră, patafizica semioză care face poporul granulelor de lactoză să roiască precum albinele nuntind regina-mamă - până când opera la alb transmută grăunţele în lapte de mamă. Aşa că Sebastian, arătându-i ceşcuţa, se pune pe revelat – şi-ntruna şopocăieşte gângurit. Numai urechi, ghiftuit cu valeriană şi ulei de peşte, Omuleţul din Subterană sforăie ruseşte, fericit.

Read more...

Sebastian în vis (9)

Sebastian în vis începe să geamă, strânge picioarele sub el, îşi face ochii cât o scamă – şi gata, gâgâliciul e Siddharta. Vorbeşte însă înainte naşa Arta, fără să bage atâta lucru-n seamă: Sebastian, pentru cine ştie, frumuseţea e vrăjitorie. Schimbă, la o adică, laptele praf în lapte de mamă. Uite, cutiile Nestlé pe care le atinge Cami – se umplu ochi cu laptele lui mami. Dacă ar atinge pe rând rafturile cu lapte praf din Carrefour, toate s-ar umple cu lapte de mamă natur, unul după altul, la foc continuu. Sebastian, frumuseţea e ceea ce continuă. Siddharta cu pamperşi o priveşte pe naşa Arta cu ochi imerşi în ecstaza post-căcuţă, ridică o mânuţă şi aprobă laconic ca un micro-Lao Ţî: angî-angî.

Read more...

Sebastian în vis (8)

Sebastian în vis ia băi de mulţime sub arini cu naşa lui, dilecta baroneasă Arta. În parc, devoţi concitadini, pe alei de-o parte şi de alta, îi apără de helioză cu parasoli de crini mamuţi. Iar echipajul Artei se compune, afară de paternul alter ego, din broscoporc şi pisicâine flancând şareta Peg-Pérego. Solemnul broscoporc poartă la smoching joben de borangic nipon, lucios şi drept; şi pisicâinele afon Benone e-n frac cu varză de dantelă-n piept. Iar Sebastian dă glamour scenei, estet ca un poet chinez, făcând să ningă lapte praf mixat cu pudră de orez.

Read more...

Sebastian în vis (7)

Sebastian în vis îl vede pe Sebastian din realitate jucându-se cu zornăitoare din pluşuri bălţate. Suzeta germană anticolici e realmente leoarcă de fericire şi Sebastian în vis zâmbeşte subţire, ştiind că realitatea nu există, chestie de altfel nu foarte tristă – dacă realitatea ar avea prostul gust să fie reală, treaba ar fi nasoală. Inima, nevricoasă cum e, ar intra la idee – şi, gata fandacsia, ar apuca-o ipohondria – dacă ar fi reală, inima ar face urât. Creierul şi-ar vârî ca piţigoiul gheara-n gât. Însă, până una alta, realitatea nu-i reală, iar Sebastian se ţine întruna de zuruială cu leul oranj şi hipopotamul mov. Sebastian în vis, tot privindu-l, adoarme cu capul pe burta lui Leonid Dimov.

Read more...