Sebastian în vis (13)

Sebastian în vis priveşte lanul de maci negri giganţi crescut la miezul nopţii lângă pătuţ, din parchet. În mijlocul lanului se înalţă un Bau-Bau cu două cranii, slut şi cochet, şi-l fixează cu cei patru ochi rimelaţi, rânjind. Privirea dublă îi e aşa de neagră, că negrul macilor e de argint. Iar prin ochii lui se uită ceva ce face negrul privirii verde absint. E iazma care-l făcea pe tati să-şi vadă pielea albind. Bau-Bau îşi pleacă spre pătuţ capetele hâde. Sebastian face ochii mari, întinde braţele spre el şi râde. Uitându-se în ochii bebeului, Bau-Bau începe să se vaiere şi să fumege încet. Macii în flăcări se resorb tăcut, cu Bau-Bau cu tot, înapoi în parchet. Sebastian în vis închide ochii şi zâmbeşte şiret.