Sebastian în vis (9)
Sebastian în vis începe să geamă, strânge picioarele sub el, îşi face ochii cât o scamă – şi gata, gâgâliciul e Siddharta. Vorbeşte însă înainte naşa Arta, fără să bage atâta lucru-n seamă: Sebastian, pentru cine ştie, frumuseţea e vrăjitorie. Schimbă, la o adică, laptele praf în lapte de mamă. Uite, cutiile Nestlé pe care le atinge Cami – se umplu ochi cu laptele lui mami. Dacă ar atinge pe rând rafturile cu lapte praf din Carrefour, toate s-ar umple cu lapte de mamă natur, unul după altul, la foc continuu. Sebastian, frumuseţea e ceea ce continuă. Siddharta cu pamperşi o priveşte pe naşa Arta cu ochi imerşi în ecstaza post-căcuţă, ridică o mânuţă şi aprobă laconic ca un micro-Lao Ţî: angî-angî.
Acum ceva mai critic: cam redundantă şi forţată vrăjitoria.Parcă se cere un fluid de undeva: patina corneei, stropi de salivă, broboane de transpiraţie,vârtej mic de suflet, gelatina eului mic şi crud,percepţia încă zemoasă, neînchegată, bună de mixat cu praful alb al laptelui...nu ne pricepem la vorbe poetice,dar ştii ce vrem să zicem în felul nostru.Parcă lipseşte imaginea transformării, tu ai doar constatarea frustă: "Schimbă, la o adică, laptele praf în lapte de mamă". Adică ai cutiile aşezate frumos, ca nişte silogisme(vorba ta dintr-un poem din Monstru), dar nu prea merge ordinea asta disciplinată cu prospeţimea infantilă, nu ştim de ce.Se pierde miracolul în prea multă asertivitate.
Mie mi-a plăcut fără nici o transformare :) Aş scoate în schimb ultimele două fraze, mai ales "ecstaza post-căcuţă" (care sună cam din căruţă).
@ Însemnări din subterană: Aşa vorbeşte Arta cu finii ei - asertiv, tehnic, precum un Mare Arhitect comunicând ucenicilor numărul de aur! :) Însă, de dragul oamenilor din subterană, o să revenim într-un poem ulterior cu amănunte.
@ Mircea Ţuglea: Ehe, în perioada colicilor & constipaţiei ecstaza asta post-căcuţă e un nec plus ultra, o summa summorum, o... creme de la creme! :P
Eu văd vrăjitoria ca pe un clip publicitar, au ralenti - ”mami” atingînd ”pe rînd” cutiile de lapte praf, umplîndu-le ”una cîte una”...
o transsubstanţiere care merge perfect cu celelalte transmutaţii pe care Sebastian le operează de dimineaţa pînă seara :)
Tocmai fiindcă mi se pare că e vorba de percepţia lui Sebastian proiectată asupra lumii, chiar şi asupra laptelui însuşi, contrastează cu efectul contrafăcut al unui clip publicitar. Clipul e o vrăjitorie fără substanţă,o falsă transsubstanţiere, şi eu ştiu că Radu mizează tocmai pe fiinţă în poezia lui.În celelalte poeme am simţit-o.Ceva e lipsă aici, în poemul ăsta.Poate mi se pare mie. De data asta l-am criticat pe Radu, poate neprofesionist şi neconvingător, aşa că... aştept amănuntele promise.:)
A, mie nu mi se pare ca e perceptia lui Sebastian, pentru ca ”Sebastian in vise” sint pline de referinte culturale, livreşti - unul dintre felurile in care Radu Vancu arată cum lumea cu Sebastian devine Lumea :)
Şi eu aştept, cu drag şi nerăbdare, amănuntele :)
Transubstanţierea nu e aia în care transformi laptele praf în lapte de mamă, sau "natur". Be serious. Şi nu e nici transmutaţie. Nu se schimbă apa în vin sau plumbul în aur, se "vrăjeşte" doar copia (laptele praf) în original (laptele de mamă). Este o simplă "re-vrăjire" a lumii, prin frumuseţea copilărească (care este "vrăjitorie", şi care "continuă"). Dar story-ul ăsta răpeşte orice farmec al textului, aşa încât să nu-l mai spunem. Pe mine m-a amuzat şi surprins mai mult frazarea şi rima - dacă-l reciţi bine în gând, poemul sună extraordinar.
C'est vrai. Cred ca ar fi mai bine să vorbim mai încet despre transmutaţii, să nu-l trezim pe ăla micu' :)
Ohooo, ce-o sa se mai bucure Sebastian cand o sa se trezeasca si o sa vada ce frumos s-a vorbit de el pe aici! :)
@ Mircea - M-am tot gandit ce sa-ti raspund - si adjectivul asta, "extraordinar", ma inhiba cumplit. Adica ma inhiba ceva extraordinar...
@ Radu - Nu-i nimic "extraordinar" în adjectivul ăsta: înseamnă pur şi simplu ne-ordinar, în afara obişnuitului. Ca să nu te inhibi prea mult :)
Altfel, textul ar merge la o chestie gen "poemul săptămânii" sau "păpădia săptămânii", că tot fac eu un "blog cu păpădii". Asta dacă-mi dai voie să-l reproduc...
@ Mircea: Extraordinar ce m-ai dezinhibat! :)
Abia astept sa vad papadia asta transilvana de poem transplantata in blogosfera constanteana. Papadii pe campii, hai sa le-adunam, copii!
Gata.
Trimiteți un comentariu