Sebastian în vis (8)
Sebastian în vis ia băi de mulţime sub arini cu naşa lui, dilecta baroneasă Arta. În parc, devoţi concitadini, pe alei de-o parte şi de alta, îi apără de helioză cu parasoli de crini mamuţi. Iar echipajul Artei se compune, afară de paternul alter ego, din broscoporc şi pisicâine flancând şareta Peg-Pérego. Solemnul broscoporc poartă la smoching joben de borangic nipon, lucios şi drept; şi pisicâinele afon Benone e-n frac cu varză de dantelă-n piept. Iar Sebastian dă glamour scenei, estet ca un poet chinez, făcând să ningă lapte praf mixat cu pudră de orez.
Am vrut să zicem că scriitura este sofisticată, cu fineţe şi senzualitate de stampă, o grădină a deliciilor senzoriale ale bebeului, epurată de noţiunea de păcat. Aşa ni se pare nouă intrarea asta în mundan.Greşim?
Care o fi diminutivul de la maharajah? :)
@Insemnari din subterana: Gresiti! :) E o intrare in vis, nu in mundan. Sau nu, nu gresiti, ca Maiestatea Sa Sebastian a abolit distinctiile dintre mundan si oniric :)
@Însemnări din subterană: Vorbele astea indecent de frumoase care, cumva, mă privesc mă fac să-mi amintesc de o lansare la care Caragiale, după discursul inaugural de firitisire, îl chestionează pe cel care-l prezentase: domnule, nu vi se pare că m-aţi lăudat cam mult? Că mie nu mi se pare! :)
@Alexandru: Cred că diminutivul de la maharajah e micromaharajahişor. La rândul lui, un micromaharajahişor mai mititel se numeşte nanomaharajahişor, iar cel mai mic maharajah e picomaharajahişorul!
@ Alexandru:Poi...avem o scuză, mergem pe principiul "realitatea nu e reală", mundanul nu e ceea ce este el în mod obişnuit, asta e cheia onirică a poemelor lui Radu, dată de el însuşi -asta ca să îi credem pe poeţi, deşi mulţi ne îndeamnă să nu fim atât de solidar-pasionali cu ei.
@ Radu: Putem şi mai mult, dacă chiar ţii morţiş!
@Insemnari din subterana: Sa nu te superi, te rog, incercam doar sa glumesc, sper sa si reusesc intr-un comentarii viitor :)
Eu nu ii cred pe toti poetii, dar pe Radu Vancu il cred cu totul si fara rezerve cind vorbeste despre ”coincidenţa dintre concreteţea existenţială a literaturii şi concreteţea literară a lumii”.
De unde îmi place să deduc, printre altele, ca ”parasolii de crini mamuti” sint cum nu se poate mai reali :) Să nu-mi spui că pisicîinele nu e real, te rog, că o să produci un ditamai désenchantement du monde :) Eu CRED în pisicîine şi broscoporc! :) Şi militez, interior, pentru solidaritatea pasională cu poeţii.
@Radu: Îi urez lui Sebastian să crească megamaharajah sănătos şi voinic :)
Doamne fereşte, cum să mă supăr, chiar ca pe o glumă am luat-o şi am răspuns tot cu o glumă. Şi noi credem în echivalenţa realitate-literatură, negarea era doar un mod şugubăţ de a ne găsi o ...scuză.:)Of, tu ai devenit prea serios...
Of, eu, de multe ori, nu mă exprim bine, de-asta mă explicam - m-am liniştit acuma :)
@ Alexandru: Multumesc frumos pentru urare, sper din tot sufletul sa se implineasca - ca, atunci cand va ajunge megamaharajah de Calcutta, sa avem si noi Taj Mahalurile noastre de vacanta undeva in delta Gangelui, pe unde merge mai bine gratarelul din carne de vaca sacra. Inaltatoare planuri de viitor, nu?
@ Insemnari din subterana: Pai daca puteti cu adevarat, vreti! (Sau era "daca vreti cu adevarat, puteti"? Naiba mai stie...) Asadar, subteranieni din toata lumea, uniti-va!
Trimiteți un comentariu