Sebastian în vis (49)

Sebastian în vis a vestit de dimineaţă până spre-nserate veneţilor şi plimbăreţilor atenţi dogma fluturcailor cu aripi constelate de morţi fluorescenţi şi vii. Revelaţia i-a făcut să bată din palme de bucurie pe copii, părinţii însă au intrat într-un program de isterie fast-forward care face cu succes din Veneţia Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea la un loc. De aceea, prorocul năpârstoc îşi petrece începutul de Millenium clocotrist, cu Broscoporcul prim canţonetist şi Pisicâinele secundo la violă, cântând pe Canal Grande o barcarolă. Iar Sebastian, dogele cocon, melancolic în ton, cu gângureală albinoniană, cu hipersalivaţie siddharthiană, imprimă muzicii acvatica veneţiană. Şi pe briantul Canal Grande de scuipici curgând din gura serenissimului pici pluteşte o gondolă demi-kitsch, în care-s Sebastian şi-ai lui amici – adiafori ca licuricii pe prichici, petrec la modul clocotrist, cu Broscoporcul prim canţonetist şi Pisicâinele secundo la violă. Şi-n capilarul Canal Grande de scuipici curgând, pic-pic, din gura microscopicului pici pluteşte o gondolă pico-kitsch, în care-s pico-Sebastian şi-ai lui pico-amici, cântând canţone eonilor pitici. Şi-n infinitezimalul Canal Grande de scuipici curgând, pic-pic, din pico-gura nirvanicului pici pluteşte o gondolă micro-pico-kitsch în care-s...